Poezii preferate !

mersi mult diana esti dulce! sigur ca imi place

ma bucur k ne'ai impartasit cateva din "gandurile" colegei tale....pacat ca nu intra si ea pe forum...poate am putea s'o convingem...nush...foarte bune versuri...foarte bune...

Adio

De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.

De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.

Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt şi de scântei
Din stele,

Când degerând atâtea dăţi,
Eu mă uitam prin ramuri
Şi aşteptam să te arăţi
La geamuri.

O, cât eram de fericit
Să mergem împreună,
Sub acel farmec liniştit
De lună!

Şi când în taină mă rugam
Ca noaptea-n loc să steie,
În veci alături să te am,
Femeie!

Din a lor treacăt să apuc
Acele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-aduc
Aminte.

Căci astăzi dacă mai ascult
Nimicurile-aceste,
Îmi pare-o veche, de demult
Poveste.

Şi dacă luna bate-n lunci
Şi tremură pe lacuri,
Totuşi îmi pare că de-atunci
Sunt veacuri.

Cu ochii serei cei dentâi
Eu n-o voi mai privi-o...
De-aceea-n urma mea rămâi -
Adio!


Când amintirile...

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?


Ce e amorul?

Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Căci mii de lacrimi nu-i ajung
Şi tot mai multe cere.

De-un semn în treacăt de la ea
El sufletul ţi-l leagă,
Încât să n-o mai poţi uita
Viaţa ta întreagă.

Dar încă de te-aşteaptă-n prag
În umbră de unghere,
De se-ntâlneşte drag cu drag
Cum inima ta cere:

Dispar şi ceruri şi pământ
Şi pieptul tău se bate,
Şi totu-atârnă de-un cuvânt
Şoptit pe jumătate.

Te urmăreşte săptămâni
Un pas făcut alene,
O dulce strângere de mâini,
Un tremurat de gene.

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâtea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost ca viaţa ta
De doru-i să nu-ncapă,
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apă.


M. Eminescu

De ce nu-mi vii?

Vezi, rândunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sânul tău, de sânul tău!

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Când ne primblam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atâtea ori, de-atâtea ori?

În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scântei...
Dar, oricât ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!

Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mândră decât orice stea,
Iubita mea, iubita mea!

Târzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii...
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?

De câte ori, iubito...

De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte:
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de păsări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.

De ce în al meu suflet

De ce în al meu suflet
De ani eu moartea port,
De ce mi-e vorba sacă,
De ce mi-e ochiul mort?

De ce pustiu mi-e capul,
Viata într-un fel?
Şi tu... tu esti aceea
Ce mă întrebi astfel?

1876
M. Eminescu

De-aş avea

De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.

Dorinţa

Vino-n codru la izvorul
Care tremură pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.

Şi în braţele-mi întinse
Să alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ţi desprind din creştet vălul,
Să-l ridic de pe obraz.

Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în păr înfiorate
Or să-ţi cadă flori de tei.

Fruntea albă-n părul galben
Pe-al meu braţ încet s-o culci,
Lăsând pradă gurii mele
Ale tale buze dulci...

Vom visa un vis ferice,
Îngâna-ne-vor c-un cânt
Singuratece izvoare,
Blânda batere de vânt;

Adormind de armonia
Codrului bătut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastră
Or să cadă rânduri-rânduri.

Şi dacă...

Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.

Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.

Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.

Şi dacă de cu ziuă...

Şi dacă de cu ziuă se-ntâmplă să te văz
Desigur că la noapte un tei o să visez,
Iar dacă de cu ziuă eu întâlnesc un tei
În somnu-mi toată noaptea te uiti în ochii mei.

M. Eminescu

Niciodată, iubito

niciodata, iubito, n-am sa merg fara tine
esti prezenta in sangele meu galopand
te simt ca pe-o bautura in vine
cutit ce-mi taie sfoara unui gand

niciodata, iubito, n-am sa ador altceva
decat sanii tai mici far-a bluzei perdea
leganarea soldurilor tale fierbinti
ce scoate pe Corso
vanzatorii din minti

niciodata, iubito, n-am sa umblu hai-hui
in palma mereu imi vei sta ca un cui
rastignit in aceasta ravnita dulceata
ce tine o viata

in cosmos trimis sa comand escadrile
sa cuceresc un meteorit
din alta cale lactee
stapungand in iures norii atomici
vei fi, dintre stele,
singura ravnita femeie

si-n moarte de-ar fi sa cobor fara lift
sa umblu
prin ale iadului odai cu metroul
tot la tine iubito m-as gandi
admirandu-ti, in zmoala,
trusoul

L. Avramescu

dupa ce am postat mai multe poezii ale unor poeti cunoscuti si am vaz k pasiunea pentru poezie este bine definita in acest forum, m'am gandit sa pun si io o poezie...
poezia asta are "varsta" de 2 luni....si imi aduc aminte k am scris'o la lumina de la lanterna unui tel nokia 1650 ... in fine, am recitit'o akma si m'au cuprins niste fiori...mi'am adus aminte dc am scris'o....
Daca a fi trei motive pentru care am postat acest poem..ar fi urmatoarele:
1. Pentru ca "era cazul" sa mai pun si io cv (sa nu o las pe diana singura)
2. Pentru ca n'am vrut sa pierd foaia pe care l'am scris si nici macar sa nu'l fi auzit macar o persoana...
3. Pentru ca phorinel mi'a zis mai demult(stie el) ca ar vrea sa vada o poezie in versuri cu rima de la mn...

Poem...

Atat de simplu pare'acum
Din acel tot a ramas scrum
Si toate cate'am pus in el
Sunt parca doar un ghiocel...

Un ghiocel frumos si crud
Pe care tot incerc sa'l ud
Sa'l vad cum creste'ncet incet,
Poate'un cadou...poate'un buchet...

Am stat, am reflectat putin
Chiar n'am putut sa ma abtin
Tu nu vezi...eu te ador!
Nu stiu cum sa'ti spun...mi'e dor!!!

Mi'e dor de ochii tai profunzi
Pe care'acuma ii ascunzi
Sa'i mai privesc si sa ma pierd
S'adorm cu ei in gand...sa cred...

Sa sper ca din adancul lor
Ma voi privi mult mai usor
Sa'mi dau ragaz...sa ma gandesc
Doamne!...cat te mai iubesc...

Mi'e dor de parul tau bogat
Sa il mangai neincetat
Sa'l vad sa'i cant putin in gand
Sa tot mai sper sa'l vad razand...

Mi'e dor de buzele tale fierbinti
Sa le sarut...sa'mi ies din minti...
Sa mai soptesc...sa mai ghicesc...
Sa'ti spun in fapt cat te iubesc...

Mi'e dor de trupul tau plapand
Sa'l mai ating, sa'l simt....plangand
Sa'l mai aud parca tipand
Si sa'l mai vad iar...lacrimand...

Mi'e dor de el, de chipul tau
Mi'e dor de tot ce'nseamna tu

Mi'e dor sa cred in ce'mi soptesti
Mi'e dor sa'mi spui ca ma iubesti...

Mi'e dor sa crezi in ce'ti soptesc
Mi'e dor sa spun ca te iubesc...!

........................................

Iar ghiocelul naravas
Sa nu mai fie atat de las
Sa creada ca am sa'l tot ud
Si va fi'nveci frumos si crud

Rares(amneZia)

Diana si Rares felicitarile mele . multe nu prea mai ai de spus . sincer chiar am ramas fara cuvinte .

" Limitandu-ma numai la mine
Traiesc numai pentru tine,
Zi si noapte nu-mi dai pace
Inima-mi nu-mi lasi a se reface!

Tu cu inima-mpacata
Ma lasi parca, devastata.
Nemaipasandu-mi de mine,
Ma limitez doar la tine!


"Viata mea la tine"- Diana Farcas

frumos diana...tine'o tot asa....imi place sa'ti citesc "creatiile"....is gandite :X:X:X

"Atunci cand la mine vei veni
Inima-mi se va opri
Tremurand in intregime
Voi fi gata de iubire.

Atunci cand cu mine vei sta
Inima-mi se va bucura,
Timpu-n loc il voi opri
Pentru a ne putea iubi!

Atunci cand tu vei pleca
Inima-mi in loc va sta
Sperand iar la implinire
La o viata plina de iubire !

"Atunci"-Diana Farcas

frumos...foarte frumos.....in asta ai pus putin suflet.....da ai zis k ai trei..:-?

diana....

"De ce te vad numai acum ..
Cand iubirea-ti s-a stins?
Stau si te privesc acum
Cum iubesti cu foc nebun.

Nimeni nu vrea sa asculte
Cum eu trista am ramas,
Azi oftand c-o poezie
Simt ca vesnic ai ramas.

Tu ma cautai atunci
Cu zambete si vorbe dulci,
Azi te uiti cu o grea privire
Catre vechea ta iubire"

"De ce"-Diana Farcas

faina "de ce"....
o intrebare dia sau mai bine zis o nedumerire am vizavi de rima, nu ma prea am eu cu literatura, dar de ce nu folosesti aceeasi rima in toate strofele?

nush de ce;))
da de acum inainte o sa folosesc aceeasi rima pt toata poezia:)
P.S. care mai observati greseli va rog sa mi le spuneti...

nu toate poeziile tre' sa aiba versuri in rima...:O:O:O....nu inseamna ca daca nu are rima nu este poezie......dak ai citi cateva din poeziile lui Nikita Stanescu sau Lucian Blaga(din astea ink nam pus...da o sa pun k'mi plac) ai vedea k se pot face poezii si fara rima.....pur si simplu intr'o poezie iti exsprimi sentimentele folosind metafore si alte figuri de stil...asta deosebeste un poem de o proza. Evident ca se pot face proze in versuri(vezi Miorita - are personaje, Iliada si Odiseea). In poezia moderna nu se mai foloseste rima. Logic ca poeziile cu rima sunt mai frumoase, mai melodioase si mult mai usor de inteles, dar repet o poezie nu are conditia unei rime...


dak vrei sa "vezi" nereguli in poeziile pe care le'ai scris u arunca o privire dupa cateva zile dupa ce le'ai scris....at o sa iti dai seama dak tre' facute modificari.....crede'ma functioneaza

imi place mai rares ca esti foarte precoce, dar poate nu ai inteles la ce ma refeream eu.
pai ori ai rima ori nu dar daca o ai atunci nu folosesti in fiecare strofa alt fel de rima (dupa cunostintele mele). acuma nu ma pun eu sa tin teoria rimei ca nu am rabdare dar dupa cum am zis sant doua variante ori nu ai rima gen nichita stanescu ori o ai si o folosesti corect. eu stiu ca sant de multe feluri (ex:incrucisata) dar din cate mai imi aduc eu aminte de prin scoala o poezie cand incepe cu o rima atunci cu aia se si termina. nu va suparati pe mine,repet nu sant un expert!
ps. -asta nu trebe sa va descurajeze pe voi sa scrieti.
-eu nu scriu poezii

io inteleg ce vrei sa zici..... , da vezi u ca noi suntem AMATORI ...deci noua ni se accepta.....asa ca dak vreunul dintre noi(eu sau diana sau dak mai o sa fie cineva kre sa posteze poezii facute de el) ni se poate accepta o "mica" neregularitate...dak ma intelegi
Si apropo la poezia "De Ce" in primele 2 strofe primul si al treilea rand rimeaza

Ce m-as face fara tine
Sau fara a ta iubire?
Eu stau mereu si ma gandesc
Cum m-ajuti tu sa ma regasesc!

Cine in lumea asta poate,
Sa iubeasca ca un frate?
Cine in lumea asta stie,
Sa ma ajute oricand pe mine?

Chiar daca ne mai certam,
Repede ne impacam.
Totul pentru mine-i bine
Cand tu esti alaturi de mine!

Ce e mai exact un frate??
E o fiinta care poate,
Sa fie langa tine mereu
Chiar si atunci cand esti la greu !

"Fratele meu"
-Diana Farcas.

asta chiar ma pus pe ganduri diana!

LUCEAFARUL
A fost odata ca-n poveszi si care va sa zica
Din rude mari imparatesti o prea misto gagica
Si era una la babaci si mandra haimanaua
Avea un c*r si niste craci de te lovea damblaua
Avea un nas de sapte coti de zgartaia pamantul
Si-o caramida in chiloti sa n-o doboare vantul.
Cobori in jus luceafar bland alunecand pe-o scara
Si da cu c*ru de pamant in fiecare seara
Venind din cerul lui inalt mai iute decat vantul
Se da cu capul de asfalt de gauri pamantul
Ca un parasutist drogat ce sare la deruta
Si afla dupa a sarit ca n-are parasuta.
Cazut pe jos latrat de caini, el sta intins pe spate
Si-si face cruci cu ambe maini sa-si ierte din pacate.
Cand pe domnita el vazu si se pierdu cu firea
Eu pentru tine cobori si-mi blestem fericirea
Luceafar bland vedete-as chior si putrezit la soare
Dar tu esti nemuritor si eu sunt muritoare
Iar de nu vrei sa vii sa ne plimbam prin astii
Ma f*t in dintii tai zglobii si-n ochii tai albastrii.

Luceafarul plangea incet chiar isi stergea si nasul
Cuprins de-un sentiment adanc se duse drept la tatsu'
De-mi iei al nemuririi dar ce sufletu-mi apasa
Iti dau o sticla de Cotnari si una de spirtoasa.

Copile esti bolav, ai mancarimi de piele
Ori fata asta de zugrav de f*te pe lovele
El alergase spre palat atat de singuratic
Si o vazu pe ea in pat cu-n plutonier romantic
Cu-n ochi de ghiata o privi, chiar isi zambea in sine
Gingasul meu hipopotam coboara pan' la tine.

Credeai ca poti sa ma agati cu un suras de seara
Belime-ai p**a sa-mi belesti de ***** ordinara