Hai sa incercam ceva tareee!:D

Ce parere aveti oameni buni?
Nu crede-ti ca meritam si noi un loc al nostru in care sa ne putem intalni, distra si discuta?

Hai Ciuhoiul!!!

MULTUMIM!!!!!

FELICITARI oficial te declar prima membra a clubului nostru

dati sfoara in sat si anunta-ti toti ciuhoienii ca sa ne facem putina publicitate

felicitari gibo, esti oficial al doilea membru (te asteptam si cu mesaje)

[center]ce parere aveti oameni buni ,cum ar trebui sa arate acest forum?

ISTORICUL BISERICII ORTODOXE
CIUHOI

Zămisliţi din pămîntul sfant al dacilor liberi, ne-am înalţat odată cu dealurile, am înflorit odată cu arborii codrilor seculari şi ne-am înfrăţit cu bătrânul Barcău, deopotrivă la bucurie şi durere.
Aici, pe aceste locuri amintirile au nume de eroi, iar clipele se topesc în anotimpuri cu veri fără sfârşit şi miros de fructe coapte .
Obosiţi de lunga noastră trecere prin timp ne-am oprit uneori preţ de o istorie, spre a da de veste că suntem.
Pomenit pentru prima dată în documente oficiale între anii 1291-1294 sub numele Villa Chuay, Ciuhoiul vatra noastră multi seculară a străbătut istoria sub diverse identităţi Sacerdos Tvali,1332, Choc 1333, Choe, Cherow, Kouey,
Chohuay, Chokal, Caohalj , Berettyoch oaj,într-o perioadă de aproape şase secole, 1334-1915. Din păcate despre originea numelui se cunosc foarte puţine date existând doar unele variante insuficient atestate documentar.
Dintr-o cronică mai veche a părintelui Gavril Oros, personalitate marcantă a intelectualitaţii locale şi bihorene, fiu al satului Ciuhoi, aflăm că etimologia cuvântului ar trimite într-o primă variantă la călugării care purtau haină cu glugă (ciuho) locuitori după documente mai vechi a acestor tinuturi. O a doua variantă se referă la procuparea de capatai a majoritatii locuitorilor zonei, oieritul, care
îşi delimitau parcelele de păşunat prin ridicături de pământ denumite în graiul locului "ciuhoaie". Potrivit aceleaşi surse - părintele Oros - Ciuhoiu "este cuvânt românesc dovadă stă faptul că învăţătorul lui Tudor Vladimirescu a purtat numele de Pârvu Ciuhoiu".
Venim de departe cu povara unor denumiri, de cele mai multe ori străine graiului nostru, impuse de invadatori vremelnici, dar şi cu gloria unui trecut cu care ne mândrim. Umbre de eroi legendari ne veghează prezentul asigurându-ne nemurirea. Fiecare munte, fiecare deal scăldate-n unduirea lină a Barcăului poartă amprentele tregeri lor pe aceste locuri de baladă.
Folclorul nostru tradiţional este o cronica vie şi o dovadă certă a faptului că am fost dintotdeauna aici. În dansurile, costumele şi tradiţiile noastre populare de un farmec unic este scrisa istoria noastra.
Cu crucea şi cu sabia, legendarii noştri înaitaşi şi-au apărat cu preţul sângelui credinţa, neamul şi vatra strămoşească, momentele de nemuritoare glorie purtând nume memorabile: Burebista, Decebal şi Menumorut.
În faţa furtunilor istoriei ne-am aplecat uneori, dar nu ne-am frânt niciodată pentru că am avut o credinţă şi o biserică.
Primele informaţii despre existenţa unei biserici in Ciuhoi apar în anul 1332, în socoteala Arhidiaconatului de Bihor, potrivit căreia 'Ioan preot din Ciuhoi a plătit 11 groşi drept dijmă pe anul întâi,apoi în anu1 1333, se spune că Ioan preot în satul Ciuhoi a plăitit 11 groşi drept dijmă pe anul al doilea, iar în anul 1334, 10 groşi şi jumătate, iar în anul 1336, Matei preot din Ciuhoi a plătit 15 groşi drept dijmă pe anul al cincilea.'
Concluzia care se desprinde din aceste informaţii este că nu putea să existe preot fără biserică.
Spre marele nostru regret perioada 1336-1659 este un mare semn de întrebare, informaţii ,nume şi date concrete despre biserica locală lipsind cu desăvârşire.
O veche cronică datând din anul 1659, arată demersul calvinilor de hirotoni pentru Ciuhoi un predicator de al lor în persoana lui Mihaiu din Popeşti, desigur un român calvinizat, cu intenţia clară de ai atrage pe români ortodocsi de partea lor.' Spre cinstea lor credincioşii ortodocşi din Ciuhoi l-au alungat pe acest trădător.
Pacea şi liniştea nu s-a instalat însă pe valea Barcăului.
Momentul dezbinări bisericeşti -Uniaţia- a lăsat răni adânci în sufletele ciuhoienilor. Astfel aflăm din Almanuhul Crişanei faptul că, sufletul luptei credincioşilor ortodocşi din Ciuhoi şi de pe toată valea Barcăului, a fost popa din Ciuhoi. Acest mare luptător pentru credinţa strămoşeacă, autorităţile vremi l-au anchetat ca pe un răufăcător, cu acest prilej el declară în faţa comisiei' Se numeşte Ioan Popa din Ciuhoi, în etate de 42 de ani anchetat la 1727, este sfinţitde episcopul Dosoftei de la Maramureş. '
Adunările ţinute între anii 1725-1726, la Margine, Picleu, Spinuş şi Ciuhoi în conformitate cu spusele preotului Vasile Pop din Chişlaz, au consfinţit refuzul credincioşilor ortodocşi din aceste localităţi de a accepta uniaţia.
La ultima adunare ţinută la Ciuhoi noul protopop al Luncei, Mihaiu Pop, ales în adunarea de la Margine, a împărţit în înţelegere cu sătenii adunaţi, parohiile preoţilor aduşi în locul celor trecuţi la unire.
Acţiunile de racolare a credincioşilor ortodocşi au continuat şi în perioada următoare. Din memoriile părintelui Gavril Oros, desprindem un episod care l-a avut ca personaj negativ pe un agent al uniaţiei din Sfârnaş, trimis în jurul anului 1848 la Ciuhoi având asupra sa o mare sumă de bani, cu ajutorul cărora intenţiona să-i corupă pe localnici, prin intermediul băuturii să-şi schimbe religia.
După un chef de pomină soldat cu consumul unei apreciabile cantitaţi de alcool, agentul uniaţiei le-a adresat celor prezenţi urmatoarele cuvinte 'Toţi câţi a-ţi băut din băutura mea sunteti uniţi cu Papa de la Roma.
'Îmi amintesc de relatările bătrânilor satului -eu aveam pe atunci 20 de ani- cum că refuzat fiind de ciuhoieni agentul a părăsit localitatea, iar la jumătatea drumului a căzut mort şi s-a umflat ca şi o bute. Poporul a văzut minunea lui Dumnezeu în această moarte şi cu atât mai vârtos a rămas credincios vechei sale religii, până în ziua de astăzi.' arată părintele Oros într-un alt pasaj din amintirile sale.
Ca o fundamentare a credinţei strămoşeti o delegaţie alcătuită din localnici a fost trimisă la Karlovicz, pentru a confima refuzul de a se uni cu Roma.
În decursul istoriei ilustre feţe bisericeşti i-au păstorit pe credincioşi din Ciuhoi. De la preoţi amintiţi între anii 1332-1336, Ioan şi Matei şi pănă în 1725, când cronici vechi îl consemnează pe părintele Ioan Popa, care şi-a adus o contribuţie importantă la păstrarea credinţei strămoşeti în frământata perioadă a uniaţiei, nu dispunem de nici un înscris oficial, care să păstreze în paginile sale nume de preoţi sau referiri directe la această perioadă.
Preotului Ioan Popa i-ar fi urmat la slujire fiul său al cărui nume nu ne este cunoscut informaţiile parvenindu-ne prin intermediul unui nepot al părintelui.
În jurul anului 1848, apare numele părintelui Iosif Papp, care se pare că a slugit la Ciuhoi, atât înainte cât şi după acest an. Ziua a noua a luni iulie 1862 îl găseşte pe preotul Iosif Papp alături de protopopul local Gavril Neteu şi preotul Georgiu Bejan, din Sârbi la sfinţirea temeliei bisericii din satul mai sus menţionat, fiind prezent în anul urmator şi la sfinţirea acestui lăcaş.
Se cunoaşte cu certitudine anul morţii sale, 1871.
Între anii 1871-1872, parohia rămâne fără slujitor, fiind administrată de preotul din Sârbi.
Al doilea preot despre care există date în arhiva parohiei este Mihaiu Padusiu, venit aici al începutul anului 1873, păstorind pănă anul 1893, când a fost mutat la parohia Voivozi.
Între anii 1893-1894, intervine o nouă perioadă de interimat când îl găsim ca şi slujitor al bisericii din Ciuhoi pe preotul Dimitrie Horvath din Burzuc.
Sfâşitul anului 1894, a însemnat un moment de referinţă pentru localitatea Ciuhoi prin venirea părintelui Georgiu Popoviciu, din Apateul Român de lângă Oradea, consemnat de către părintele Oros în memoriile sale drept o nouă epocă.
La venirea sa in parohia Ciuhoi părintele Popoviciu a găsit o biserică foarte veche, din lemn cu fereste mici prin care doar firicele de lumină pătrundeau În interiorul neîncăpător având în faţă un pridvor construit în arhitectura specifică locului.
Totul era o ruină care nu oferea condiţii optime pentru săvârşirea serviciului religios. Văzând toate acestea părintele a condiţionat rămânerea sa în Ciuhoi de construirea unei noi biserici, lucru aproape imposibil în acele vremuri datorită faptului, că locuitori satului erau săraci ieşirea frecventă a Bărcăului din matcă provocând pagube însemnate an de an, distrugând recoltele.
Ambiţia şi tactul său pastoral l-au ajutat, să treacă la acţiune strângând în scurt timp materiale şi bani prin repartiţie pe popor (1895), astfel încât zidirea biserici a fost începută în primăvara anului 1896, iar la sfârşitul aceluiaşi an a fost sfinţită cu hramul Sfinţii Arhanghelii Mihail şi Gavril, de către protopopul Oradiei Mari, Toma Pacala.
Părintele Popoviciu s-a stins din viaţă în anul 1937 la vârsta de 82 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din satul Ciuhoi.
Un demn urmaş al părintelui Popoviciu este Gavril Oros , fiul al satului Ciuhoi, născut în anul 1886,absolvent al Academiei Teologice de la Arad, funcţionează mai întâi ca învăţător in satul natal 1909, numit şi director de şcoală.
În anul 1926 i se încredinţează parohia ortodoxă din Sălard, unde a slujit timp de nouă ani.
Anul 1934 îl găseşte slujind la biserica din satul natal înlocuindu-l pe bătrânul preot Popovici, la acea dată trecut de 80 de ani.
A îndeplinit în decursul activităţi1 sale mai multe funcţii: presedinte a
învăţătorilor din plasa Sălard, membru al Asociaţiei învăţătorilor din Bihor, colaborator al mai multor reviste didactice, a fost recunoscut ca un intelectual versat şi un mare patriot.
Pentru convingerile sale naţionale a fost constrâns să părăsescă Ardealul anilor' 40 sub ameninţarea cu moartea refuginduse în partea de teritoriu ne ocupată de unguri.
Reîntors la vatră străbună odată cu eliberarea Ardealului avea să respire foarte puţin aerul libertăţi. Catalogat drept duşman al poporului de către comunişti, a fost deportat timp de şapte ani la canal, epuizat fizic şi moral şi cu sănătatea şubrezită.
Avea să mai slujească o scurtă perioadă după revenire apoi autoritătile comuniste interzicâdu-i acest lucru.
" ,
A plecat în lumea celor drepţi în anul 1968, fiind înmormântat la Oradea.
Pe drumul deschis de părintele Oros, a călcat cu ambiţia şi entuziasmul caracteristice vârstei tuturor posibilităţilor, un alt fiu al satului, părintele Traian Ţicra.
A debutat ca preot imediat după absolvire în anul 1937, in satul Făncica, unde a slujit 12 ani. Deportarea părintelui îi oferă şansa întoarceri în satul natal, în anul 1949, unde slujeşte neîntrerupt pănă la pensionare în anul 1977.
Două sunt evenimentele mai importante petrecute în timpul activităţi sale: începutul construiri noi case parohiale şi refarcerea turnului biserici dărâmat de o puternică vijelie în vara anului 1959, sfintit în anul l960.
A rămas în memoria oamenilor ca un bun preot, un de o deosebită nobleţe sufletească, nepărtinitor care ştia să atragă credincioşi la biserică.
Originar din localitatea Borşa judeţul Bihor, preotul Baciu Virgil, îşi începe activitatea ca paroh al biserici din Ciunoi în anul 1977. În timpul păstoriri sale s-a realizat pictura interioară a biserici în frescă, o lucrare de amploare de valaore deosebită, tot în acest a fost realizată tencuiala exterioară a biserici şi gardul împrejmuitor.

Modestia, hărnicia şi iubirea de aproape au coturat personalitatea unui om deosebit, care a rămas in memoria localnicilor şi după detaşarea sa in satul Orvişele, in anul 1992.

Perioada 1992-2002 poartă amprenta puternică personalităţi deosebite a preotului Matei Avram, originar din Câmpia Turzii.
Ca realizări deosebite merită să mentionăm renovarea casei parohiale,
subzidirea biserici pentru eliminarea igrasiei, schimbarea lambriului interior, ridicarea unui monument în centrul satului în memoria eroilor căzuţi pentru ţară, neam şi credinţă.
A activat în paralel şi ca profesor la şcoala din sat îndrumând paşii multor tineri pe calea credinţei.
A organizat de asemenea festivităţile prilejuite de împlinirea a 700 de ani de la prima atestare documentară a localitatii şi a 100 de ani de la sfinţirea biserici evenimente derulate în anul 1996.
Suflet mare, intelectual versat părintele Matei Avram şi-a încheiat misiunea în anul 2002, plecând în Italia.

[img][/img]

[img][/img]

[img][/img]

[img][/img]

deja imi place mai mult

cu ce sa incepem ? ... k eu habar nu am :-?

deci is tari pozele:X

arata bn

hai sa vb despre cv...io sh..orice:)))

felicitari oameni buni!!!! pai io ce sa zic in primul rand hai sa ne prezentam:

eu mi-s florinel..... adica costrut florin.....dar in limbajul ciuhoian.....cunoscut drept florinu moisi (UBI)

Sincer nu mi sa parut foarte greu de facut, eu mi-as dori defapt ca satul nostru sau cum imi place mie sa ii spun CIUHICITY sa aiba un sait adevarat care sa ne prezinte, descrie si sa devina in viitor un loc unde fiii satului sa se adune si sa isi aduca aminte de unde au pornit (sa fie mandrii ca sunt ciuhoieni). Acest forum mi-ar placea sa il consider un inceput
Dupa cum se vede si in poza acestia santem catva putini din trupa care se intalneste de obicei la fiecare sfarsit de saptamana in sat!......ca doar numai la CIUHOI sunt cele mai tari chefuri

Apropo ce facem sambata?

Prezent si eu . vad ca voi nu stati de cand este net in sat

bine te-am gasit printre noi! cata
incercam si noi pe aici ceva maret ca doar nu degeaba CIUHOIUL TRAIESTE!!!

bine zici ! ) ce ziceai de sambata ?? :> )